infuzie din plante medicinale

www.ioananemes.ro

bătrânul albanez şi puşca lui şi hai să mai şi zâmbim

Bătrânul stătea pe trepte şi ne povestea despre război.  Noi eram mici, nişte copii, ignoranţi, şi râdeam de el. Bătrânul s-a înfuriat şi ne-a ameninţat că ne împuşcă. Noi am râs şi mai tare, râdeam de el ca nişte neisprăviţi.

Apoi a venit cu puşca !  

A venit cu puşca după noi, noi ne-am speriat pe bune, am fugit, dar încă râdeam. El suferea - cel mai mult cred că suferea pentru că noi nu înţelegeam cât suferea de fapt, ne povestea despre război şi despre suferinţele unor fiinţe despre care poate nimeni nu ştie nimic şi care şi ele au trăit şi au suferit în acel război absurd ca toate războaiele în care bătrânul şi puşca lui încă mai trăiau. 

Acum îmi pare rău că am râs.

palma - rachiul - soldatul - puşca - masca de gaze - praştia - tata - apa 
şi gata  :))

http://en.wikipedia.org/wiki/Besa_%28Albanian_culture%29

people are discouraged

                                                                                                               
"People are discouraged, what would be the reason 
  to insist to become an artist?" 

Alexandra Croitoru, artist, 2011                                                                                                                

e clar, unii oameni sînt prea buni pentru noi, oamenii (II)

e clar, unii oameni sînt prea buni pentru noi, oamenii (I)

 

 

dacă mint şi zic că mint, se cheamă că mint sau că spun adevărul ?

HERCULE Poirot walked along the main street of Long Basing.

... all good things come to those who wait

me, myself and i

(i m a schizophrenic and so am i)

- -

RAVEL - BOLERO

Era prin 1928. Războiul cel mare se terminase deja de mult, era pace, şi Ravel o ardea la mare într-un orăşel staţiune din sudul Franţei, ceva finuţ, cu apartamente de lux private şi grădini însorite, pe coasta de vest a Atlanticului, la doar câţiva km de Spania.
Trebuie că era mijlocul lui mai şi Maurice, care era un tip micuţ şi osos, genul dandy bisexual, cu capul mare şi aere de mare intelectual, obişnuia să adulmece Atlanticul cu ochii doar pe jumătate deschişi şi capul uşor lăsat pe spate (un adevărat model franţuzesc, dar hai că nimeni nu e perfect). Trebuie că era soare, o lumină din cea alb-gălbuie, pufoasă ca o ceaţă, prevestitoare de furtună, la una din terasele alea cu scaune din fier forjat vopsite în alb. Trebuie că era o dup-amiază ca oricare alta în staţiunea aia de pe ţărmul Atlanticului când Maurice s-a ridicat şi s-a îndreptat către pian. Trebuie că a stat câteva secunde pe loc, în picioare, foarte vertical în sacoul lui de culoarea inului, tăcut şi dus pe gânduri, înainte să se îndrepte zâmbind spre pian.
(o domnişoară blondă, cu ochi mari şi pălăriuţă dantelată, îl priveşte cu interes din rochiţa ei de culoarea inului, dar momentan Maurice nu are ochi decât pentru prietenul lui)
Trebuie că se găseau deja într-o atmosferă foarte senzuala când Maurice a început să cânte, cu un singur deget, o melodie simplă, într-un ritm de inspiraţie spaniolă. Maurice îşi descheiase sacoul de culoarea inului şi îşi aplecase urechea către pian. Trebuie că s-a făcut linişte în timp ce Maurice repeta din nou şi din nou aceeaşi bucată simplă de inspiraţie spaniolă.
(domnişoara în rochiţă de culoarea inului îşi pune uşor o mână moale pe masă şi bate cu degetele ritmul, Gustave îi zâmbeşte)
Trebuie că cerul se întunecase deja, în timp ce Maurice repeta din nou si din nou aceeaşi temă simplă, sub zâmbetele lui Gustave şi ale domnişoarei cu pălăriuţă dantelată. Lumina îşi schimbase deja culoarea, şi în lumina asta albastră-violet, sub nişte nori grei şi cenuşii, Maurice trebuie să-mi fi zâmbit absolut seducător când mi-a spus (în franceză, dar hai, nimeni nu e perfect): "Don t you think this theme has an insintent quality? I m going to try and repeat it a number of times..."  
(în spatele lui Maurice câteva rândunele se întrec în acrobaţii prevestitoare de ploaie, dar numai Gustave le observă, domnişoara priveşte oceanul)
Apoi a început să plouă, cu tunete, cu fulgere, şi a plouat cum numai într-o zi de mai, pe coasta de vest a Atlanticului ar putea să plouă. Trebuie că norii se dezlănţuiau, umbrelele zburau, rândunelele se adăposteau, când uşa de la apartamentul privat cu vedere spre ocean, de pe coasta Atlanticului, s-a închis în urma lui Ravel, a prietenului lui şi a domnişoarei în rochiţă de culoarea inului. Trebuie că prin freamătul acelei furtuni fermecătoare de la idele lui mai încă se auzea tema asta simplă, senzuală, de inspiraţie spaniolă.

RAVEL - BOLERO


http://en.wikipedia.org/wiki/Bol%C3%A9ro

metafizica se descurcă fără mine, dar eu mă descurc fără metafizică ?

http://www.gellunaum.ro/

pt 2012, cadouri !

http://www.gellunaum.ro/