când rătăceam prin desişul acela atât de departe căutam
voiam să aflăm lucruri ce nimeni nu le va afla vreodată
prin ploaie vânt mâini reci apoi intram în pădure
aşa aici ziceam uite uite lumina
lumina ce întunericul n-a biruit-o luminează
dar eram trişti călătorisem departe
şi domnul acela tot nu se arăta 
şi întrebarea noastră
era la fel
fără răspuns



prin noapte cu picioare îngheţate nu ştiu ce
[că poate ştii ce zic]
călătoream prin bezna aia departe
în faţa uşii pregăteam aceeaşi întrebare 
cu mâinile îngheţate băteam în uşa aia
voi sunteţi
noi
deschide



vă aşteptam e doar aceeaşi seară
ne încălzeam ne pregăteam aceeaşi întrebare
eram nedumeriţi când ne-ntreba copii
aţi fost în pădure am fost
acolo poate l-am văzut sau dacă nu poate măcar
ceva pe-aproape
dar tu
tu ce ştii despre domnul acela nimic
nu ştiu nimic nici voi
nu ştiţi
şi niciodată nu veţi şti



dezamăgiţi şi trişti voiam să mergem mai departe
ne pregăteam aceeaşi întrebare
şi se făcuse deja ziuă noi plecăm
cu un picior în întuneric îi spuneam auzi
       tu să iei singur urma gândului tău rău
                       şi să-ţi cari singur povara necredinţei tale
când scoţi din dragoste doar ură atunci
răul câştigă felicitări
ai câştigat dar noi plecăm





şi plecam mai departe prin desişul acela
atât de uşor te rătăceşti
eram obosiţi aveam mâinile reci călătorisem departe
şi întrebarea noastră era la fel
fără răspuns
[şi nu ştiam]
noi nu ştiam
şi căutam ce căutam

şi-apoi
                    uitam

                                     ce căutam


şi restul drumului călătoream


[cu gluga trasă bine pe cap]