când rătăceam prin desişul acela atât de departe căutam
voiam să aflăm lucruri ce nimeni nu le va afla vreodată
prin ploaie vânt mâini reci apoi intram în pădure
aşa aici ziceam uite uite lumina
lumina ce întunericul n-a biruit-o luminează
dar eram trişti călătorisem departe
şi domnul acela tot nu se arăta 
şi întrebarea noastră
era la fel
fără răspuns



prin noapte cu picioare îngheţate nu ştiu ce
[că poate ştii ce zic]
călătoream prin bezna aia departe
în faţa uşii pregăteam aceeaşi întrebare 
cu mâinile îngheţate băteam în uşa aia
voi sunteţi
noi
deschide



vă aşteptam e doar aceeaşi seară
ne încălzeam ne pregăteam aceeaşi întrebare
eram nedumeriţi când ne-ntreba copii
aţi fost în pădure am fost
acolo poate l-am văzut sau dacă nu poate măcar
ceva pe-aproape
dar tu
tu ce ştii despre domnul acela nimic
nu ştiu nimic nici voi
nu ştiţi
şi niciodată nu veţi şti



dezamăgiţi şi trişti voiam să mergem mai departe
ne pregăteam aceeaşi întrebare
şi se făcuse deja ziuă noi plecăm
cu un picior în întuneric îi spuneam auzi
       tu să iei singur urma gândului tău rău
                       şi să-ţi cari singur povara necredinţei tale
când scoţi din dragoste doar ură atunci
răul câştigă felicitări
ai câştigat dar noi plecăm





şi plecam mai departe prin desişul acela
atât de uşor te rătăceşti
eram obosiţi aveam mâinile reci călătorisem departe
şi întrebarea noastră era la fel
fără răspuns
[şi nu ştiam]
noi nu ştiam
şi căutam ce căutam

şi-apoi
                    uitam

                                     ce căutam


şi restul drumului călătoream


[cu gluga trasă bine pe cap]

plouă cu soare

să zicem că ești în pasaj (la universitate): întrebi unde-i >>:!!T O A L E T 

A că n-o găsesc și de ce nu merg rulantele îmi răspunde

care întrebare
care rulante


când te învârți în cerc amețești

ca și cum ai face pași alături de tine uneori știi

mi-o iau înainte


* *

e f cald

auzi ție ți se pare că știi totul ba da **^^^

///

deci viii să fie ok
adormiții să fie ok
copilul să fie ok
animalul să fie ok
pământul să fie ok

...

și nebunia **

să fie ok^

li//te/


* *

//

4 august

hai

m ur m u r 

hai să

să chestii trestii înapoi în noi înapoi în: în adâncuri

să căutăm

ceva ce


certificat de existenţă: da !

acţiune: da !

verbul la: imperfect !

ziua e: azi ! oh ora exactă şi o

ordine a unor lucruri de deasupra noastră

ziua de mâine şi

ieri

şi

mmm

verbul la timpul: timpul nebuniei

imperfectul absolut narativ descriptiv iterativ iterativ



şi altfel


alunecam uşor

alunecam



///


* * *

în fine gândeam cu voce tare nu mi-am dat seama

ziceam că uite linia orizontului nu mai e ce-a fost îţi arăt cu ! ce am în mână ? cuţitul ce-am făcut oh exact încotro să priveşti

dezastrul printre rânduri

de unde privesc eu nimic nu mai e ce-a fost ce bine uite dacă vrei îţi arăt exact încotro să priveşti

nonsensul într-o mare de nonsens şi mai ales

o zi şi în acea zi

ora exactă ora

la care m-am oprit

mmm acum

nici vocea purtată de vânt nu mai e ce-a fost

ori nici vântul nu mai e ce-a fost

nici vântul nici cuvântul nu mai e ce-a fost nici vântul

nici bia nu mai e ce-a fost nici tu

& mm

acum e momentul să :)

:) zâmbesc cu spatele

apoi ştii imediat să bag un element de cadru final ceva puternic vizual sentimental la maxim marea

marea

dup-amiază de august albastru infinit

murmur

hai să


* * 





să se lase noaptea peste faleză nord
să faci noaptea o plimbare prin faleză nord
să strălucească totul o cădere în gol
şi în absenţa absenţei cât gol



şi să fie frumos atât de frumos


luna pe cer luna pe mare

marea pe stânga

marea pe stânga

păsări călătoare păsări călătoare

cuvinte călătoare cuvinte călătoare



să nu ajungi acasă

să nu ajungi acasă

să fie atât de frumos

           atât de frumos

                                                                            sfârşit ~













 ~ sfârșit

MĂ GÂNDESC LA GESTUL ĂSTA TOATĂ ZIUA
MĂ GÂNDESC LA VERSUL ĂSTA TOATĂ ZIUA
PÂNĂ LA URMĂ ÎI SPUN AŞA:
trecând prin parcul arheologic văd o pasăre oh dar ce pasăre uite uite din aripile ei cresc fagi înalţi pe aripile lor vor crește păsări din aripile lor vor creşte fagi înalţi pe aripile lor vor uşor fior ascensor 

uşor mă calmez 

inventez un cuvânt 
până la urmă îi spun aşa:
S
S C I
S I C
S C I N R O I N I C T A T E

VAI E PREA INTENS PUŢIN SPUS
ROŞU INTENS PE ZIDURI RECI
E P R E A P U Ţ I N ! 
NU E DE AJUNS
E P R E A M U L T ! 
NU E DE AJUNS
BINE ATUNCI
DIN SUTE DE MII DE ÎNTREBĂRI HAI SĂ ÎNCEPEM CU UNA
? CARE
DE EXEMPLU CARE ÎNTREBARE ESTE O ÎNTREBARE FOARTE BUNĂ ! VEZI
VEZI CE BINE ÎNŢELEGEM CĂ DOAR
EU SUNT CHIAR AICI ŞI TU EŞTI OH ATÂT DE
APROAPE APROAPE APROAPE
IERI IERI IERI 
? ? ?
! ! !
ÎNAPOI ÎNAPOI ÎNAPOI
ŞTERGE ŞTERGE ŞTERGE
NU NU NU
BOMBĂ BOMBĂ BOMBĂ
ATENŢIE ATENŢIE ATENŢIE -->>-->>-->> LINK   LINK   LINK

FACI UN PAS SPRE IUBIRE IUBIREA FACE ZECE DE PAŞI SPRE TINE SUNTEM ÎN ERA PĂCII

Dar dacă vrei poţi să deschizi o paranteză şi să n-o mai închizi o sută de mii de ani:


( 

[ "Marele Indian a spus sau a cântat ceva după care 
a făcut o plecăciune  Am observat cât de greu i-a fost să-şi ridice capul din pricina tiarei 
de aur împodobită cu pietre preţioase şi cu pene de struţ"

Gellu Naum ]

Mă trezesc după un somn adânc de zeci de ore
din nou cu sentimentul ăsta de vinovăţie ce nu îl înţeleg
îl port cu mine mă obişnuiesc cu el din ce în ce că n-are ce să strice
dimineaţa devreme plecăm împreună spre plajă mai trag după mine câţiva
stropi de stimă
şi pentru ăştia câţiva stropi 
mă rog de ploaie.

Mă trezesc dimineţa uneori foarte devreme după câteva ore de somn
acum cu atât mai bine dacă plouă şi mai ales pe ploaie eu şi previzibilul meu sentiment de vinovăţie
plecăm împreună spre plajă pe drum trag după mine câţiva
stropi de stimă.
Îmi amintesc 
când am fost acolo că florile în ferestre erau roşu intens
că pe străzi înguste şi reci plutea mirosul ăla de apă stătută
că zidul de piatră mi se lipea pe spate și că era umed și rece
că în ciuda acestui lucru şi poate ar mai fi încă câteva 
făceam dragoste în dragoste în gropile alea ca nişte străzi înguste
că sentimentul meu de vinovăţie nu mă părăsea nici atunci şi că
şi atunci mă rugam de ploaie.

M-am trezit azi dimineaţă după numai câteva ore de somn
soarele a răsărit azi la orele cinci treizeci și trei
dragul meu sentiment de vinovăţie s-a trezit odată cu mine sau poate puţin mai devreme
atâtea explicaţii pentru nimic şi totuşi
cumva aş vrea să reuşesc să-i spun că din nefericire
nimicul e nimic 
dispreţul e dispreţ 
şi că nu e deloc acelaşi lucru.
Mi-ar mai plăcea cumva să reuşesc să-i spun
că eu cu nelipsitul meu sentiment confuz de vinovăţie
că da am fost acolo şi că da m-am îndrăgostit
dar nu de zidul ce mi se lipea rece de spate
şi nici de el.
Cumva să reuşesc să-i spun că cel mai probabil
în ciuda sentimentului meu de bizară vinovăţie mă voi întoarce acolo
şi că probabil din nou mă voi îndrăgosti
dar nu de roşu intens pe ziduri reci
şi nici de el.

şi apoi punct: HEI STAI UITE UN SEMN DE DEPARTE

uite un semn de departe

cam cât de departe

foarte departe

marea până departe linia orizontului

îi spun că mai e o poveste nespusă şi că acolo e o taină ascunsă

îi povestesc de stră-stră-străbunicul meu olarul satului şi că o să-nţeleagă el de ce dar numai dacă vrea

îi spun despre murmurul unui pârâu de demult şi cum era rece şi limpede şi despre un cer înalt şi foarte albastru

lângă noi oraşul văzut de sus la etajul 2000 îi spun să aprindă mai repede jointul

apoi îi povestesc de străbunicul meu şi el tot olar şi cum se umplea târgul de oameni veniţi de departe nu se ştie de unde

la etajul 2000 între ziduri de apă şi larma confuză din stradă îi spun

cum spuneau şi oamenii ăia istorii din timpuri trecute aduse din locuri străine şi cum adormeau apoi cu ochii în stele

îi spun că la etajul 2000 furtuna o vezi de departe cum vine pe mare îmi spune că poate doar de-asta vorbesc acum cu atâta credinţă 

îi spun că uneori nu cred doar pentru că acum nu cred îmi spune

îmi spune că poate ziduri de apă şi poezii în teancuri de cărţi pe masă sunt doar istoria iubirii sau că ce caut

îi spun că da aşa cred şi eu sau cred că îi spun că nu ştiu aproape sigur i-am spus că nu de un milion de ori niciodată

îi spun că nu ştiu că şi eu am căutat

îmi spune că mint şi râde că-n fiecare zi se nasc stele despre care noi nu aflăm nimic niciodată şi că să am grijă când mă joc cu focul că e timpul prezent

că e anul domnului două mii cinşpe şi îşi deschide încă o bere 

apoi îi spun ceva despre nu ştiu ce doine şi o jale mare tărăgănate peste dealuri şi văi de demult

îi spun despre bunicii mei cum umblau prin locuri străine şi cum adormeau noaptea târziu în căruţă cu stelele-n ochi îi spun

că pe atunci oamenii că erau şi ei fericiţi şi trişti şi că râdeau şi iubeau şi scriau şi ei poezii :)))

îi spun că şi eu mă simt străină de locurile astea şi că vom adormi şi noi cu stelele-n ochi

îi spun că toţi ăştia s-au dus şi că vezi cum noi mergem înainte cu toate pânzele sus

îi spun că undeva în istoria asta e ascunsă o taină ce n-o ştie nimeni

îi spun că e ca şi cum odată povestea spusă toate se vor fi sfârşit deja de mult îmi spune că e bine că măcar acum ne putem ţine de mână la etajul 2000

îmi spune că cerul înalt şi că stele în ochi

îi spun că marea până departe linia orizontului şi că dacă a înţeles ceva

larma confuză din stradă

luna e plină

îmi spune că da

VREUN MOTIV SAU UN MILION SAU POATE UN MOTIV ANUME [#cadouri]

Orice.
Oricare.

ZIDUL DE MINCIUNI CE NE ASCUNDE DE NOI ÎNŞINE E MAI ÎNALT DIN ZI ÎN ZI CÂND UMBRA LUI E UNA CU A NOASTRĂ DE MÂNA CUI VA FI FOST DOBORÂT ŞI DACĂ ZICI C-AŞA E BINE CUI CREZI CĂ-I PASĂ DACĂ-I CĂZUT DE MÂNA ADEVĂRULUI SAU CHIAR DE MÂNA MINCINOSULUI

HAU HAU

~ IERI
OH DA IERI ÎN SFÂRŞIT SĂ VEZI CĂ IERI 
NU AZI NU ! STAI
CE SE ÎNTÂMPLĂ
AUZI
PARCĂ FĂCEAM O CAFEA
PARCĂ FĂCEAI O CAFEA
HAI ATUNCI SĂ BEM CAFEAUA NU-ŞTIU-CE
SOARE CHESTII SOARE MARE SOARE

SOARE CHESTII PE CER

PĂSĂRI PE CER

ŞI TOATE CELELALTE
ŞI IERI OH DA IERI
ÎN SFÂRŞIT SĂ VEZI CĂ

Vreau să închid un milion de uşi:

Uite:
roz galbenă uşi verzi roz uşi uşi albastre şi iar
uşi
uşa bună - uşa nebună
uşa limită - fereastra strâmbă uşă desenată
uşa din vis uşa vrăjitoarei ușa

vreau doar să închid un milion de uşi
să închid un milion de uşi.