[ "Marele Indian a spus sau a cântat ceva după care 
a făcut o plecăciune  Am observat cât de greu i-a fost să-şi ridice capul din pricina tiarei 
de aur împodobită cu pietre preţioase şi cu pene de struţ"

Gellu Naum ]

Mă trezesc după un somn adânc de zeci de ore
din nou cu sentimentul ăsta de vinovăţie ce nu îl înţeleg
îl port cu mine mă obişnuiesc cu el din ce în ce că n-are ce să strice
dimineaţa devreme plecăm împreună spre plajă mai trag după mine câţiva
stropi de stimă
şi pentru ăştia câţiva stropi 
mă rog de ploaie.

Mă trezesc dimineţa uneori foarte devreme după câteva ore de somn
acum cu atât mai bine dacă plouă şi mai ales pe ploaie eu şi previzibilul meu sentiment de vinovăţie
plecăm împreună spre plajă pe drum trag după mine câţiva
stropi de stimă.
Îmi amintesc 
când am fost acolo că florile în ferestre erau roşu intens
că pe străzi înguste şi reci plutea mirosul ăla de apă stătută
că zidul de piatră mi se lipea pe spate și că era umed și rece
că în ciuda acestui lucru şi poate ar mai fi încă câteva 
făceam dragoste în dragoste în gropile alea ca nişte străzi înguste
că sentimentul meu de vinovăţie nu mă părăsea nici atunci şi că
şi atunci mă rugam de ploaie.

M-am trezit azi dimineaţă după numai câteva ore de somn
soarele a răsărit azi la orele cinci treizeci și trei
dragul meu sentiment de vinovăţie s-a trezit odată cu mine sau poate puţin mai devreme
atâtea explicaţii pentru nimic şi totuşi
cumva aş vrea să reuşesc să-i spun că din nefericire
nimicul e nimic 
dispreţul e dispreţ 
şi că nu e deloc acelaşi lucru.
Mi-ar mai plăcea cumva să reuşesc să-i spun
că eu cu nelipsitul meu sentiment confuz de vinovăţie
că da am fost acolo şi că da m-am îndrăgostit
dar nu de zidul ce mi se lipea rece de spate
şi nici de el.
Cumva să reuşesc să-i spun că cel mai probabil
în ciuda sentimentului meu de bizară vinovăţie mă voi întoarce acolo
şi că probabil din nou mă voi îndrăgosti
dar nu de roşu intens pe ziduri reci
şi nici de el.