17 iulie 2015


MĂ GÂNDESC LA GESTUL ĂSTA TOATĂ ZIUA
MĂ GÂNDESC LA VERSUL ĂSTA TOATĂ ZIUA
PÂNĂ LA URMĂ ÎI SPUN AŞA:
trecând prin parcul arheologic văd o pasăre oh dar ce pasăre uite uite din aripile ei cresc fagi înalţi pe aripile lor vor crește păsări din aripile lor vor creşte fagi înalţi pe aripile lor vor uşor fior ascensor 
uşor mă calmez 
inventez un cuvânt 
până la urmă îi spun aşa:
S
S C I
S I C
S C I N R O I N I C T A T E

VAI E PREA INTENS PUŢIN SPUS
ROŞU INTENS PE ZIDURI RECI
E P R E A P U Ţ I N ! 
NU E DE AJUNS
E P R E A M U L T ! 
NU E DE AJUNS
BINE ATUNCI
DIN SUTE DE MII DE ÎNTREBĂRI HAI SĂ ÎNCEPEM CU UNA
? CARE
DE EXEMPLU CARE ÎNTREBARE ESTE O ÎNTREBARE FOARTE BUNĂ ! VEZI
VEZI CE BINE ÎNŢELEGEM CĂ DOAR
EU SUNT CHIAR AICI ŞI TU EŞTI OH ATÂT DE
APROAPE APROAPE APROAPE
IERI IERI IERI 
? ? ?
! ! !
ÎNAPOI ÎNAPOI ÎNAPOI
ŞTERGE ŞTERGE ŞTERGE
NU NU NU
BOMBĂ BOMBĂ BOMBĂ
ATENŢIE ATENŢIE ATENŢIE -->>-->>-->> LINK   LINK   LINK



15 iulie 2015

FACI UN PAS SPRE IUBIRE IUBIREA FACE ZECE DE PAŞI SPRE TINE SUNTEM ÎN ERA PĂCII


Dar dacă vrei poţi să deschizi o paranteză şi să n-o mai închizi o sută de mii de ani:






14 iulie 2015

[ "Marele Indian a spus sau a cântat ceva după care 
a făcut o plecăciune  Am observat cât de greu i-a fost să-şi ridice capul din pricina tiarei 
de aur împodobită cu pietre preţioase şi cu pene de struţ"
Gellu Naum ]


Mă trezesc după un somn adânc de zeci de ore
din nou cu sentimentul ăsta de vinovăţie ce nu îl înţeleg
îl port cu mine mă obişnuiesc cu el din ce în ce că n-are ce să strice
dimineaţa devreme plecăm împreună spre plajă mai trag după mine câţiva
stropi de stimă
şi pentru ăştia câţiva stropi 
mă rog de ploaie.

Mă trezesc dimineţa uneori foarte devreme după câteva ore de somn
acum cu atât mai bine dacă plouă şi mai ales pe ploaie eu şi previzibilul meu sentiment de vinovăţie
plecăm împreună spre plajă pe drum trag după mine câţiva
stropi de stimă.
Îmi amintesc 
când am fost acolo că florile în ferestre erau roşu intens
pe străzi înguste şi reci plutea mirosul ăla de apă stătută
că zidul de piatră mi se lipea pe spate și că era umed și rece
că în ciuda acestui lucru şi poate ar mai fi încă câteva 
făceam dragoste în dragoste în gropile alea ca nişte străzi înguste
că sentimentul meu de vinovăţie nu mă părăsea nici atunci şi că
şi atunci mă rugam de ploaie.

M-am trezit azi dimineaţă după numai câteva ore de somn
soarele a răsărit azi la orele cinci treizeci și trei
dragul meu sentiment de vinovăţie s-a trezit odată cu mine sau poate puţin mai devreme
atâtea explicaţii pentru nimic şi totuşi
cumva aş vrea să reuşesc să-i spun că din nefericire
nimicul e nimic 
dispreţul e dispreţ 
şi că nu e deloc acelaşi lucru.
Mi-ar mai plăcea cumva să reuşesc să-i spun
că eu cu nelipsitul meu sentiment confuz de vinovăţie
că da am fost acolo şi că da m-am îndrăgostit
dar nu de zidul ce mi se lipea rece de spate
şi nici de el.
Cumva să reuşesc să-i spun că cel mai probabil
în ciuda sentimentului meu de bizară vinovăţie mă voi întoarce acolo
şi că probabil din nou mă voi îndrăgosti
dar nu de roşu intens pe ziduri reci
şi nici de el.



7 iulie 2015

şi apoi punct: HEI STAI UITE UN SEMN DE DEPARTE


uite un semn de departe

cam cât de departe

foarte departe

marea până departe linia orizontului



2 iulie 2015

îi spun că mai e o poveste nespusă şi că acolo e o taină ascunsă


îi povestesc de stră-stră-străbunicul meu olarul satului şi că o să-nţeleagă el de ce dar numai dacă vrea

îi spun despre murmurul unui pârâu de demult şi cum era rece şi limpede şi despre un cer înalt şi foarte albastru

lângă noi oraşul văzut de sus la etajul 2000 îi spun să aprindă mai repede jointul

apoi îi povestesc de străbunicul meu şi el tot olar şi cum se umplea târgul de oameni veniţi de departe nu se ştie de unde

la etajul 2000 între ziduri de apă şi larma confuză din stradă îi spun

cum spuneau şi oamenii ăia istorii din timpuri trecute aduse din locuri străine şi cum adormeau apoi cu ochii în stele

îi spun că la etajul 2000 furtuna o vezi de departe cum vine pe mare îmi spune că poate doar de-asta vorbesc acum cu atâta credinţă 

îi spun că uneori nu cred doar pentru că acum nu cred îmi spune

îmi spune că poate ziduri de apă şi poezii în teancuri de cărţi pe masă sunt doar istoria iubirii sau că ce caut

îi spun că da aşa cred şi eu sau cred că îi spun că nu ştiu aproape sigur i-am spus că nu de un milion de ori niciodată

îi spun că nu ştiu că şi eu am căutat

îmi spune că mint şi râde că-n fiecare zi se nasc stele despre care noi nu aflăm nimic niciodată şi că să am grijă când mă joc cu focul că e timpul prezent

că e anul domnului două mii cinşpe şi îşi deschide încă o bere 

apoi îi spun ceva despre nu ştiu ce doine şi o jale mare tărăgănate peste dealuri şi văi de demult

îi spun despre bunicii mei cum umblau prin locuri străine şi cum adormeau noaptea târziu în căruţă cu stelele-n ochi îi spun

că pe atunci oamenii că erau şi ei fericiţi şi trişti şi că râdeau şi iubeau şi scriau şi ei poezii :)))

îi spun că şi eu mă simt străină de locurile astea şi că vom adormi şi noi cu stelele-n ochi

îi spun că toţi ăştia s-au dus şi că vezi cum noi mergem înainte cu toate pânzele sus

îi spun că undeva în istoria asta e ascunsă o taină ce n-o ştie nimeni

îi spun că e ca şi cum odată povestea spusă toate se vor fi sfârşit deja de mult îmi spune că e bine că măcar acum ne putem ţine de mână la etajul 2000

îmi spune că cerul înalt şi că stele în ochi

îi spun că marea până departe linia orizontului şi că dacă a înţeles ceva

larma confuză din stradă

luna e plină

îmi spune că da