poezii scrise în timp ce îl aşteptam pe d-zeu în faţă la BTT pe scurt

* CONSTANŢA, ORAŞUL ZEULUI NEPTUN *

Nu nu chiar cred că ţi se potriveşte chestia asta.


* POEZIE SCRISĂ  ÎN TIMP CE AŞTEPTAM  ÎN FAŢA LA BTT *
(acum banca transilvania)

Îl fut în gură pe shau
n-am niciun chef să-l aştept, deloc n-am chef.
Mai bine nu mai veneam...
Îl fut în gură pe shau.


* POEZIE SCRISĂ  ÎN TIMP CE AŞTEPTAM  ÎN FAŢĂ LA BTT ***

Îmi plac doar ochii de păun / Mănânc doar apă cu săpun / Nu dorm / Doar gust un pic.
De când cu astea, ascult mai mult radio.
 

* POEZIE SCRISĂ PT. UN PRIETEN DE-AL MEU, UNU AVOCAT *

La mulţi ani, magraoane, la mulţi ani, la mulţi ani.
De ziua ta, de toate pt. viitor.
Când e soare, ferigă, când e frig, pinguini.
De cald să-ţi ţină ceva rece, şi să fii sănătos. La mulţi ani, magraoane, la mulţi ani.

*   *   *

RECONSTITUIREA (era atât de frumos, încat simţeau cum sufletul li se umplea de o bucurie imensă, apoi am întors pagina - Céline pleca la război)

Andrei era un tip singuratic, ştii genul ăla de personalitate - i se spune uneori artist, şi dacă mă întrebi pe mine, trăia într-o lume cam departe de realitatea asta de zi cu zi. Crescuse într-un mediu din-ăsta mai ciudat care pentru alţii poate să pară ca rupt din filme, cu vagabonzi şi tot soiul de dubioşi, indivizi cu vene sparte şi fete care plecau din ţară şi nu se mai întorceau niciodată. De obicei părea trist când era fericit şi părea bucuros atunci când ducea dupa el tristeţea aia neobişnuit de grea şi lungă ca o ploaie de toamnă. Avea o grămadă de obsesii - peisajele, cuvintele. Dar nu asta voiam să-ţi povestesc, ci altceva.

Vezi tu, străbunicul lui era olar. Pământul de acolo era argilos, bun pentru oale, căni şi sfeşnice, tot felul. Plecau cu căruţa la târg şi mergeau câte două zile - străbunicul şi bunică-sa, care avea pe atunci 11 ani, şi nu se opreau decât ca să se odihnească calul. Zile de mai cu pajişti verzi şi păduri de fag pline de păsări - ciocănitoarea, huhurezul pe aproape. Asta voiam să-ţi povestesc de fapt, că restul - e o poveste mai complicată. Roţile căruţei se învârt la fel ca roata olarului, uneori cu piciorul, alteori lin. Peisajul era ca desprins din poveşti şi cerul era curat. Bunică-sa mâna calul. Apoi veneau zile uscate de august, cu miros de iarbă arsă şi dimineţi reci. Era atât de frumos, încât simţeau cum sufletul li se umplea de o bucurie imensă. Bucuria asta vrei să rămână ştii, nu zile, ci ani, secole dacă se poate. Sărbătoreau Sfânta Maria şi dacă în ziua aia înfloreau trandafirii ei ştiau ca or sa aibe o toamnă lungă, cu soare.